ORDONANŢA DE URGENȚĂ  nr. 88/2018

pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolventei și a altor acte normative

Având în vedere necesitatea eficientizării mecanismelor de recuperare a creanţelor bugetare faţă de societăţile aflate în stare de insolvenţă, cu respectarea şanselor de redresare a acestora,

ţinând seama de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite afectarea mediulu: concurenţial prin folosirea procedurilor insolvenţei în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenţei cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat,

având în vedere că eficientizarea procedurilor de insolvenţă şi îmbunătăţirea protecţiei drepturilor creditorilor contribuie în mod substanţial la îmbunătăţirea climatului de afaceri, creând astfel premisele pentru redresarea afacerilor viabile şi recuperarea mai rapidă a creanţelor, inclusiv a celor bugetare, fiind în concordanţă atât cu interesul bugetar, cât şi cu interesul economico-social general al României,

ţinând cont de obiectivele Programului de guvernare 2018—2020, cu privire la obiectivele de creştere economică, de îmbunătăţire a mediului de afaceri şi de creştere a nivelului de colectare a veniturilor bugetare,

având în vedere că în prezent se află în procedura insolvenţei, în perioada de observaţie, peste 6.000 de societăţi cu circa 64.000 de salariaţi, se impune luarea unor măsuri urgente pentru crearea premiselor legislative şi administrative, care să conducă la redresarea acestora şi menţinerea în circuitul economic.

Se impune adoptarea măsurilor urgente care să permită conversia, reducerea sau cesiunea creanţelor bugetare, în anumite condiţii, pentru a evita intrarea iminentă în faliment a multor societăţi cu potenţial de viabilizare şi cu consecinţe grave în plan economic şi social.

Ţinând seama de necesitatea instituirii unor măsuri urgente pentru asigurarea furnizării continue a serviciilor publice de producere şi furnizare de energie termică şi electrică de către operatorii economici aflaţi în dificultate,

având în vedere faptul că fondurile alocate de la bugetul de stat pentru cheltuielile de organizare şi funcţionare, pentru cheltuielile specifice actului de justiţie şi pentru cheltuielile de investiţii ale Ministerului Justiţiei sunt insuficiente şi este necesară şi utilizarea altor surse,

luând în considerare faptul că aspectele prezentate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. — Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5, alineatul (1), punctele 31, 66, 71 şi 72 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„31. insolvenţa societăţii de asigurare/reasigurare este acea stare a societăţii de asigurare/reasigurare caracterizată prin una dintre următoarele situaţii:

a) incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;

b) retragerea autorizaţiei de funcţionare a societăţii de asigurare/reasigurare, ca urmare a imposibilităţii restabilirii, în cadrul procedurii de redresare financiară, a respectării cerinţei de capital de solvabilitate —în cazul societăţilor supravegheate conform părţii I „Regimul de supraveghere Solvabilitate II” din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare, sau ca urmare a imposibilităţii restabilirii marjei de solvabilitate disponibile cel puţin la limita minimă a marjei de solvabilitate — În cazul societăţilor supravegheate conform părţii a II-a „Regimul naţional de supraveghere” din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare;

c) retragerea autorizaţiei în cazul asigurătorului rezidual rezultat din procesul de rezoluţie conform prevederilor art. 71 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea şi rezoluţia asigurătorilor;

(…)

66. supravegherea exercitată de administratorul judiciar, în condiţiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activităţii acestuia, avizarea prealabilă atât a măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât şi a celor menite să conducă la restructurarea/ reorganizarea acestuia şi urmărirea operaţiunilor efectuate în baza avizului prealabil. Avizarea se efectuează având la bază o raportare întocmită de către administratorul special, care menţionează şi faptul că au fost verificate şi că sunt îndeplinite condiţiile privind realitatea şi oportunitatea operaţiunilor juridice supuse avizării. Supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se face prin avizul prealabil acordat cel puţin cu privire la următoarele operaţiuni:

a) plăţile, atât prin contul bancar, cât şi prin casierie; aceasta se poate realiza fie prin avizarea fiecărei plăţi, fie prin instrucţiuni generale cu privire la efectuarea plăţilor;

b) încheierea contractelor în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare;

c) operaţiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea măsurilor propuse privind recuperarea creanţelor;

d) operaţiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări, reevaluări etc.;

e) tranzacţiile propuse de către debitor;

f) situaţiile financiare şi raportul de activitate ataşat acestora;

g) măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de muncă;

h) mandatele pentru adunările şi comitetele creditorilor ale societăţilor aflate în insolvenţă la care societatea debitoare deţine calitatea de creditor, precum şi în adunările generale ale acţionarilor la societăţile la care debitorul deţine participaţii;

i) înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societăţii la care debitorul deţine participaţii sau grevarea de sarcini ale acestora — este necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, şi parcurgerea procedurii prevăzute la art. 87 alin. (2) şi (3);

(…)

71. testul creditorului privat reprezintă analiza comparativă a gradului de îndestulare a creanţei bugetare prin raportare la un creditor privat diligent, în cadrul unei proceduri de prevenire a insolvenţei sau reorganizare, comparativ cu o procedură de faliment. Analiza are la bază un raport de evaluare întocmit de un evaluator sau un alt specialist şi se raportează inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăţi propus. Nu constituie ajutor de stat situaţia în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuţiile pe care le-ar primi creditorul bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolvenţei sau reorganizare sunt superioare celor pe care le-ar primi într-o procedură de faliment;

72. valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori, cât şi pentru debitori, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/ salariat. Când cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este introdusă de debitor, cuantumul creanţelor bugetare trebuie să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanţelor debitorului.”

2. La articolul 5 alineatul (1), după punctul 72 se introduc două noi puncte, punctele 73 şi 74, cu următorul cuprins:

„73. fondul de comerţ reprezintă ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale — mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial —, utilizate de un operator economic în vederea desfăşurării activităţii sale;

74. activitate de interes public reprezintă orice activitate de interes general, local sau naţional, care, pentru a răspunde nevoilor sociale, se desfăşoară în mod regulat şi continuu.”

3. La articolul 52, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Nu poate fi desemnată ca administrator special o persoană fizică sau juridică care are şi calitatea de creditor.”

4. La articolul 57, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,Art. 57. — (1) Practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar în dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calității de practician în insolvenţă şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională. În ofertă, practicianul în insolvenţă interesat va arăta şi disponibilitatea de timp şi de resurse umane, precum şi experienţa generală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. În cazul în care nu sunt oferte depuse la dosar, judecătorul-sindic va desemna provizoriu, până la prima adunare a creditorilor, un practician in insolvenţă ales în mod aleatoriu din Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor în

Insolvenţă din România.”

5. La articolul 59, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 59. — (1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, inclusiv cele legate de urmărirea operaţiunilor efectuate în baza avizului prealabil, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului, precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se vor include informaţii privind respectarea obligaţiilor fiscale, referitoare la obţinerea sau necesitatea actualizării autorizărilor/autorizaţiilor pentru desfăşurarea activităţii, a actelor de control încheiate de organe de control şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea modalităţii de calcul al acestuia.”

6. La articolul 61, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

„(2) Nu vor putea fi desemnate în baza alin. (1) acele persoane care se află într-o relaţie contractuală de natură a crea un conflict de interese sau sunt persoane afiliate, aşa cum sunt acestea definite în Codul fiscal, cu administratorul judiciar, cu lichidatorul judiciar, cu debitorul sau cu vreunul dintre creditori.”

7. La articolul 67, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)—g) şi k)—n) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. h)—-j) este sancţionată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.”

8. La articolul 75, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(3) Nu sunt supuse suspendării prevăzute la alin. (1) acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii. Pentru astfel de acţiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, o cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar într-un termen de 10 zile de la data depunerii, cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplică în mod corespunzător fără ca aceste creanţe să fie înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea art. 59 alin. (5)-(7).

(4) Titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunţe în termen de 10 zile de la depunerea cererii de plată sau recunoscută de judecătorul-sindic potrivit alin. (3), în cazul în care cuantumul creanţei depăşeşte valoarea-prag, poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observaţie deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă aceste creanţe nu sunt achitate în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau omitere a pronunţării asupra cererii de plată ori a hotărârii instanţei de judecată. Prevederile art. 143 alin. (2) şi (3) se vor aplica în mod corespunzător.”

9. La articolul 102, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 102. — (1) Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare stabilite printr-o decizie de impunere întocmită ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală pe baza analizei de risc, potrivit prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei, conform evidenţelor proprii, în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii

de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.”

10. La articolul 102, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (81), cu următorul cuprins:

„(81) Creanţele fiscale constatate printr-un act administrativ fiscal contestat şi a cărui executare silită nu a fost suspendată prin hotărâre judecătorească definitivă vor fi admise la masa credală şi înscrise sub condiţie rezolutorie până la finalizarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ.”

11. La articolul 133 alineatul (5), litera K se modifică şi va avea următorul cuprins:

„K. prin excepţie de la prevederile lit. J, planul de reorganizare nu poate prevedea conversia creanţelor bugetare în titluri de valoare. Cu consimţământul creditorului bugetar exprimat prin vot, planul de reorganizare poate prevedea doar conversia creanţelor bugetare ale statului în acţiuni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) să rezulte din conţinutul planului de reorganizare, pe baza analizei economico-financiare, faptul că societatea debitoare îşi poate continua activitatea, măsura propusă fiind una viabilă pentru societate;

b) să rezulte din conţinutul planului de reorganizare faptul că această modalitate de stingere a creanţei bugetare duce la maximizarea recuperării creanţei statului, faţă de situaţia intrării debitorului în faliment;

c) conversia să fie integrală şi efectuată la valoarea creanţei bugetare a statului, ea neputând fi cumulată cu măsura reducerii creanţei bugetare.

Creditorul bugetar poate contracta serviciile unui evaluator sau specialist independent pentru realizarea unui raport de evaluare asupra condiţiilor de la lit. a) şi b), pe baza căruia să îşi exercite votul asupra planului de reorganizare care cuprinde propunerea de conversie a creanţei bugetare a statului. Prevederile art. 5 alin. (1) pct. 71 rămân aplicabile.”

12. La articolul 133, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (51)—(53), cu următorul cuprins:

,,(51) Creditorul bugetar poate aproba planul de reorganizare în care este propusă reducerea creanţei bugetare negarantate, reducere fundamentată în cuprinsul planului, dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:

a) măsura de reducere reprezintă modalitatea optimă de recuperare a creanţei bugetare negarantate, faţă de situaţia intrării debitorului în faliment;

b) debitoarea deţine un fond de comerţ care să îi permită continuarea activităţii;

c) măsura de reducere conduce la viabilizarea societăţii debitoare.

(52) În cazul în care prin planul de reorganizare se propune măsura reducerii creanţelor bugetare negarantate cu până la 50%, creditorul bugetar aprobă planul în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ criteriile prevăzute la alin. (51) şi cel puţin încă un criteriu din următoarele:

a) să rezulte un nivel de cel puţin 50% al obligaţiilor fiscale curente datorate pe perioada executării planului de reorganizare

fată de nivelul mediu anual al acestora înaintea intrării în

insolventă;

b) societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate de interes public;

c) societatea debitoare trebuie să desfăşoare o activitate strategică într-o anumită ramură economică.

(53) În situaţiile prevăzute la alin. (51) şi (52) rămân incidente prevederile privind realizarea testului creditorului privat, astfel cum este definit de art. 5 alin. (1) pct. 71.”

13. După articolul 135 se introduce un nou articol, articolul 1351, cu următorul cuprins:

,,Art. 1351. — (1) Data stingerii creanţelor supuse conversiei, potrivit prevederilor art. 133 alin. (5) lit. K, este data realizării conversiei.

(2) Instituţia publică centrală ce exercită calitatea de acţionar în numele statului la data efectuării conversiei exercită drepturile şi obligaţiile statului român în calitate de acţionar şi pentru acţiunile emise în favoarea statului de operatorii economici în urma conversiei şi înregistrează în evidenţele contabile aceste acţiuni.

(3) În cazul în care statul nu deţine, anterior conversiei, acţiuni ale debitorului, pentru acţiunile emise ca urmare a conversiei, exercitarea drepturilor şi obligaţiilor statului, precum şi înregistrarea acţiunilor astfel dobândite în evidenţele contabile se realizează de către Autoritatea de Administrare a Activelor Statului.”

14. La articolul 143, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 143. — (1) Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvenţă, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenţie de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvenţă care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită.

(…)

(3) Titularul unei creanţe curente, certă, lichidă şi exigibilă mai veche de 60 de zile şi un cuantum peste valoarea-prag, poate solicita, oricând în timpul planului de reorganizare sau după îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate în plan, trecerea la faliment. Cererea se judecă de urgenţă şi cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea sa va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.”

15. La articolul 169, alineatele (2) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar, ori de câte ori identifică persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, va promova acţiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale. Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

(…)

(7) În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii introduse potrivit alin. (1) sau, după caz, alin. (2), administratorul judiciar/lichidatorul judiciar care nu intenţionează să formuleze apel împotriva acesteia va notifica în acest sens comitetul creditorilor sau, în cazul în care nu a fost desemnat un comitet al creditorilor, adunarea creditorilor. Împotriva acestei hotărâri calea de atac poate fi exercitată direct de preşedintele comitetului creditorilor, iar în lipsa constituirii unui comitet, de către orice creditor interesat care deţine mai mult de 30% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.”

16. Articolul 170 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 170. —Acţiunea prevăzută la art. 169 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a contribuit la apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de data publicării în BPI a raportului administratorului judiciar/lichidatorului judiciar prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) sau, după caz, art. 64 lit. a).”

17. La articolul 243, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 243. — (1) Procedura falimentului, reglementată prin prezentul capitol, se aplică societăţilor prevăzute la art. 1 alin. (2) pct. 56 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate, precum şi sucursalelor şi filialelor societăţilor de asigurare din state terţe, care au sediul în România.”

18. Articolul 244 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 244. — (1) În prezentul capitol, expresiile «creditori de asigurări», «creanţe de asigurări» şi «Fond de garantare» au înţelesul prevăzut la art. 1 şi art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, iar expresiile «autoritatea competentă», «autorităţi de supraveghere», «procedură de redresare financiară» şi «stat terţ» au înţelesul prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. b), d), e) şi o) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare.

(2) Termenii şi expresiile «acţionar semnificativ», «filială», «persoane care conduc efectiv societatea», «stat membru de origine», «stat membru gazdă» şi «sucursală» au înţelesul prevăzut la art. 1 alin. (2) pct. 1, 15, 33, 63, 64 şi 66 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare.”

19. La articolul 246, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Înainte de înregistrarea la tribunal, cererea prevăzută la alin. (1) se înaintează Autorităţii de Supraveghere Financiară odată cu actele şi documentele doveditoare, în vederea analizării acesteia şi a formulării întâmpinării prevăzute la art. 248 alin. (1). Societatea de asigurare/reasigurare debitoare anexează la cerere, în mod obligatoriu, registrul special al activelor admise să acopere rezervele tehnice, conform reglementărilor în vigoare referitoare la rezervele tehnice.”

20. Articolul 248 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 248. — (1) Cererea prevăzută la art. 246 alin. (1) şi la art. 247 alin. (1) se înregistrează de tribunal odată cu întâmpinarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, prin care aceasta comunică dacă societatea de asigurare/reasigurare debitoare face sau nu face obiectul unei proceduri de redresare financiară, conform Legii nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, pentru restabilirea situaţiei sale financiare sau, după caz, pentru onorarea plăţilor către creditori, în cadrul unor măsuri administrative de redresare financiară sau unei proceduri de rezoluţie conform Legii nr. 246/2015.

(2) Deschiderea procedurii falimentului se pronunţa de judecătorul-sindic dacă societatea de asigurare/reasigurare se află în stare de insolvenţă, definită conform art. 5 alin. (1) pct. 31.”

21. La articolul 249, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 249. — (1) În temeiul prezentului titlu, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate introduce o cerere privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/reasigurare debitoare, în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. 31.”

22. La articolul 249 alineatul (2), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,b) decizia Autorităţii de Supraveghere Financiară privind închiderea procedurii de redresare financiară/rezoluţie urmată de deschiderea procedurii falimentului împotriva societăţii de asigurare/reasigurare;”.

23. La articolul 250, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 250. — (1) în urma înregistrării cererii, potrivit art. 246—249, se vor cita societatea de asigurare/reasigurare debitoare, atât prin administrator interimar, cât şi prin reprezentantul asociaţiilor/ acţionarilor şi, după caz, creditorul care a formulat cererea sau Autoritatea de Supraveghere Financiară. Totodată, va fi notificat şi Fondul de garantare.”

24. La articolul 251, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (2) şi (3), cu următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care Autoritatea de Supraveghere Financiară a avizat un lichidator judiciar potrivit prevederilor alin. (1), iar acesta a fost confirmat de către adunarea creditorilor, onorariul acestuia supus confirmării adunării creditorilor nu poate depăşi onorariul cuprins în oferta supusă avizării Autorităţii de Supraveghere Financiară.

(3) La stabilirea nivelului onorariului vor fi avute în vedere prevederile art. 38 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

25. După articolul 251 se introduce un nou articol, articolul 2511, cu următorul cuprins:

„Art. 2511. — Din comitetul creditorilor face parte, în mod obligatoriu, Fondul de garantare.”

26. La articolul 252, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 252. — (1) În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, lichidatorul judiciar comunică de îndată despre aceasta părţilor interesate, Autorităţii de Supraveghere Financiară, Fondului de garantare, precum şi oficiului registrului comerţului unde este înregistrată societatea de asigurare/ reasigurare debitoare, în vederea efectuării menţiunii «societate de asigurare/reasigurare în faliment».”

27. La articolul 258, litera c) se abrogă.

28. La articolul 258, literele d) şi e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„d) menţinerea sau denunţarea unor contracte, altele decât contractele de asigurare, încheiate de societatea de asigurare/reasigurare debitoare, cu acordul comitetului creditorilor;

e) conducerea activităţii societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, respectiv efectuarea operaţiunilor în interesul procedurii de faliment;”.

29. La articolul 258, partea introductivă a literei q) se modifică şi va avea următorul cuprins:

,,q) lichidarea bunurilor şi valorificarea drepturilor din patrimoniul societăţii de asigurare/reasigurare debitoare şi cu înştiinţarea Fondului de garantare, cu aprobarea adunării creditorilor, urmărindu-se valorificarea optimă a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditorii de asigurări, prin:”.

30. La articolul 258 litera q), punctul 1 se abrogă.

31. La articolul 258, după alineatul (1) se introduc trei noi alineate, alineatele (2)—(4), cu următorul cuprins:

„(2) Verificarea creanţelor de către lichidatorul judiciar se face într-un termen care nu poate depăşi 30 de zile de la data înregistrării la instanţa competentă a declaraţiei de creanţă a acestuia.

(3) În urma verificării, lichidatorul judiciar va întocmi un raport separat cu privire la creanţele Fondului de garantare, în care va prezenta situaţia declaraţiilor de creanţă depuse de către Fondul de garantare, şi totodată va modifica în mod corespunzător Tabelul creanţelor înscrise la masa credală.

(4) Lichidatorul judiciar va transmite Fondului de garantare informaţiile și documentele necesare exercitării atribuţiilor acestuia din urmă.”

32. Articolul 260 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 260. — (1) Pentru încălcarea gravă a atribuţiilor, lichidatorul judiciar poate fi înlocuit de judecătorul-sindic, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4).

(2) Autoritatea de Supraveghere Financiară poate solicita judecătorului-sindic înlocuirea lichidatorului judiciar dacă constată neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute în prezentul capitol. Cererea acestuia se judecă în camera de consiliu în termen de 30 de zile, cu citarea lichidatorului judiciar, comitetului creditorilor şi admjnistratorului special.

(3) În cazul admiterii acţiunii, judecătorul-sindic desemnează un lichidator judiciar de pe lista practicienilor în insolvenţă agreaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară.”

33. La articolul 262, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Retragerea autorizaţiei de funcţionare nu împiedică lichidatorul judiciar sau orice altă persoană împuternicită în acest sens de către acesta să desfăşoare unele dintre operaţiunile de asigurare ale societăţii de asigurare/reasigurare debitoare, în măsura în care acest lucru este necesar sau adecvat, în scopul finalizării procedurii de faliment. Aceste operaţiuni se vor putea desfăşura numai cu avizul prealabil al autorităţii competente şi până la data denunţării poliţelor de asigurare.”

34. La articolul 262, după alineatul (3) se introduc trei noi alineate, alineatele (31)—(33), cu următorul cuprins:

„(31) Registrele speciale de evidenţă a activelor care acoperă rezervele tehnice brute se menţin şi după deschiderea procedurii de faliment. În cazul în care un asigurător desfăşoară atât activităţi de asigurare de viaţă, cât şi de asigurare generală, se vor menţine registre separate pentru fiecare tip de activitate.

(32) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, poliţele de asigurare încheiate de societatea de asigurare/reasigurare încetează de drept în termen de 90 de zile. În aceleaşi condiţii, se vor denunţa şi contractele de reasigurare.

(33) În acest sens, lichidatorul judiciar notifică demersul privind denunţarea poliţelor de asigurare, precum şi posibilitatea creditorilor de asigurări de a recupera de la Fondul de garantare primele datorate de asigurător pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit. Notificarea se publică în BPI, în două ziare de circulaţie naţională, precum şi pe site-ul societăţii de asigurare/ reasigurare în faliment.”

35. Articolul 263 se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 263. — După pronunţarea hotărârii privind deschiderea procedurii falimentului împotriva unei societăţi de asigurare/ reasigurare debitoare, lichidatorul judiciar întocmeşte raportul prevăzut la art. 258 lit. a).”

36. Articolul 264 se abrogă.

37. Articolul 265 se abrogă.

38. La articolul 266, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) De la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, potrivit prevederilor prezentului titlu, Fondul de garantare este în drept să efectueze plăţi din disponibilităţile acestui fond, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, conform procedurii administrative reglementate de Legea nr. 213/2015.”

39. La articolul 267, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 267. — (1) Creanţele de asigurări, indiferent de momentul naşterii acestora, se bucură de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe, în ceea ce priveşte activele admise să reprezinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare/ reasigurare aflate în procedură de faliment. Aceste creanţe se plătesc în lei, imediat după plata creanţelor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 2.”

40. La articolul 267, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele rezultate în urma valorificării activelor admise să reprezinte rezervele tehnice ale societăţii de asigurare/reasigurare vor fi distribuite integral în vederea stingerii creanţelor Fondului de garantare aferente plăţilor de despăgubiri/indemnizaţii acordate creditorilor de asigurări din disponibilităţile sale, în aplicarea prevederilor Legii nr. 213/2015.”

41. La articolul 324, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 324. — (1) Instanţa determinată potrivit prevederilor art. 41 este singura autoritate competentă împuternicită să decidă cu privire la aplicarea procedurii falimentului în ceea ce priveşte o societate de asigurare/reasigurare, persoană juridică română, inclusiv sucursalele acesteia din alte state membre. Hotărârea instanţei se poate lua în absenţa ori după adoptarea unor măsuri de redresare financiară. Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, precum şi efectele acesteia se află sub incidenţa legii statului român. Prevederile art. 9 şi 10 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cele ale art. 17 alin. (2) şi (3) şi ale art. 24 din Legea nr. 246/2015 se aplică în mod corespunzător.”

Art. II. —Articolul 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 298/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) O cotă de 15% din sumele realizate din taxele stabilite la art. 23 şi 24 se constituie şi se utilizează, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la alte dispoziţii legale, ca fond special la dispoziţia Ministerului Justiţiei, pentru organizarea şi funcţionarea AEGRM, pentru cheltuieli cu bunuri şi servicii şi cheltuieli de investiţii aferente Ministerului Justiţiei şi instanţelor judecătoreşti.”

2. După alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Categoriile oe cheltuieli cu bunuri şi servicii şi categoriile de cheltuieli de investiţii aferente Ministerului Justiţiei și instanţelor judecătoreşti care se vor finanţa din sumele prevăzute la alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.”

Art. III. — Articolul 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. La alineatul (2), după litera d) se introduce o nouă literă, litera e), cu următorul cuprins:

,,e) cheltuieli cu bunuri şi servicii şi cheltuieli de investiţii aferente Ministerului Justiţiei şi instanţelor judecătoreşti, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. După alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:

„(21) Categoriile de cheltuieli cu bunuri şi servicii şi categoriile de cheltuieli de investiţii aferente Ministerului Justiţiei şi instanţelor judecătoreşti care se vor finanţa din sumele prevăzute la alin. (2) lit. e) se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.”

Art. IV. — La articolul 13 alineatul (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, cu modificările şi completările ulterioare, după litera i) se introduce o nouă literă, litera j), cu următorul cuprins:

,,j) achiziţii din veniturile obţinute potrivit art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 25 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea operatorilor şi efectuarea înscrierilor în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 298/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

Art. V. — La articolul 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) Interdicţia prevăzută la alin. (4) nu se aplică în cazul în care creanţa care determină starea de incompatibilitate are caracter nelitigios, calitatea de administrator judiciar sau lichidator judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite sau în cazul procedurilor de insolvenţă a grupului de societăţi.”

Art. VI. — (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, practicianul în insolvenţă care se regăseşte în situaţia de incompatibilitate prevăzută la art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 13 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, este obligat să opteze pentru exercitarea mandatului de administrator judiciar/lichidator judiciar fie în procedura de insolvenţă a debitorului, fie a creditorului, notificând în acest sens judecătorul-sindic.

(2) În cazul în care, la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), practicianul în insolvenţă nu şi-a îndeplinit obligaţia de a opta, acesta va rămâne administrator judiciar/lichidator judiciar al debitorului. Orice acte semnate în procedura de insolvenţă a creditorului după împlinirea acestui termen sunt lovite de nulitate absolută.

Art. VII. — Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 264, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(5) La contribuabilii/plătitorii la care s-a deschis procedura insolvenţei, potrivit legii, conversia creanţelor bugetare în acţiuni poate fi prevăzută prin planul de reorganizare, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare.”

2. După articolul 264 se introduce un nou articol, articolul 2641, cu următorul cuprins:

„Art. 2641. — Cesiunea creanţelor bugetare

(1) Creditorul bugetar poate cesiona creanţele bugetare datorate de debitorii aflaţi în procedura insolvenţei dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

a) preţul cesiunii este cel puţin egal cu valoarea creanţelor bugetare, asigurându-se recuperarea integrală a creanţelor bugetare înscrise în tabelul definitiv de creanţe:

b) plata preţului cesiunii şi recuperarea crea: iţelor bugetare se realizează într-o perioadă de maximum 3 ani de la data încheierii contractului de cesiune;

c) cesionarul justifică un interes public în vederea cesionării creanţei.

(2) Cesionarul creanţei bugetare preia, ca urmare a cesiunii de creanţă, toate drepturile creditorului bugetar.

(3) În situaţia în care plata preţului cesiunii se face într-o perioadă mai mare de 30 de zile de la data încheierii contractului de cesiune, se datorează dobânzi potrivit prezentului cod.

(4) Dacă cesionarul nu plăteşte creditorului bugetar, la termenele prevăzute în contract, preţul cesiunii, contractul de cesiune reprezintă titlu executoriu pentru creditorul bugetar, iar creanţa acestuia este o creanţă bugetară ce poate fi recuperată potrivit prezentului cod.

(5) În situaţia în care există mai mulţi ofertanţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), cesiunea de creanţă se va realiza ca urmare a unei proceduri competitive organizate de către creditorul bugetar bazate pe criteriul celui mai mare preţ al cesiunii oferit şi pe al celui mai scurt termen de plată a preţului cesiunii.”

Art. VIII. — Dispoziţiile art. 2641 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi pentru debitorii aflaţi în procedura insolvenţei la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. IX. — (1) Termenele prevăzute la art. 75 alin. (3) şi art. 143 alin. (1) şi (3) precum şi prevederile art. 75 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi pentru cererile formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, inclusiv celor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) În cazul cererilor nesoluţionate în procesele aflate pe rol, termenele de soluţionare de către administratorul judiciar sau de către instanţa de judecată, prevăzute la alin. (1), se calculează de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. X. — Prevederile art. 133 alin. (5) lit. K), ale art. 133 alin. (51)—(53), precum şi cele ale art. 1351 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a acesteia, cu condiţia ca planul de reorganizare să nu fie aprobat de adunarea generală a creditorilor până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Art. XI. — Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă renumerotare.